2020 – Așa se numește, da?

Trebuia să fie un an cu sorți
Nu cu mii de morți.
Un an cu soț
Nu cu el plecat departe,
Blocat în străinătate.
Un an cu împliniri
Nicidecum cu lacrimi crunte
Și dezamăgiri.

Părea anul perfect să mă afirm
Nu stagnând între patru pereți să mă deprim.
În care aveam planuri cu oameni dragi
Nu cu vocea lor în telefon și-un speriat: „Ce faci?”
Da, părea anul perfect să cred
Că visurile nu mi se pierd
Printre valuri de-ale morții groază și regret.

Dar cred,
Da, am ajuns să cred,
Că e un an perfect
Să ne trezim,
Să ne-amintim
Că nu ne suntem singuri de-ajuns
Că nu deținem al Universului întreg răspuns.
Că suntem egoiști, răi, indiferenți
Și că am abuzat de ale pământului infinite frumuseți.
Poluând, distrugând, uitând să ținem seamă
De plângerea Terrei, de-a ei obosită trudă de mamă
Să ne cuprindă, să ne susțină, să ne tot suporte lăcomia și ipocrizia
De veacuri întregi.
De ce să ne mințim?

Toată acea goană după lume
Întreruptă acum de izolarea impusă de o amenințare
Ce nu are nevoie de cal, tanc, muniție ori arme
Spun, goana aceea – ne pierdusem esențialul în ea!
Uitasem că sufletul nostru se va întoarce „acasă” cândva...
Și materialismul – comoara după care tot alergam
Irosind momente, negând existența unui Creator
Ne va lăsa goi, fără de-mplinire
În viața de apoi.

Da, noi,
Uitasem că nu suntem propriii noștri eroi
Și că alături de noi era
El, crucea și iubirea Sa...
Acum, lipsiți de gălăgie, opriți din frenetica goană
Îngenunchiați de spaimă într-un colț al lumii
Să ne întoarcem ochii spre Cel ce din veșnicie
Binele L-a vrut pentru întreaga omenire.
Și să-L rugăm fierbinte:
„O, dulce, preabunule Tată,
Revarsă-a ta salvare
Peste noi, înc-odată!
Nu ne lăsa pradă
Paraliziei noastre
Că vom fi victime ale acestei crude soarte!
Ci arată-ne că dincolo de frică și de această lume
Tu ne-aștepți Acasă,
Chemându-ne pe nume...!”

El nu dorește suferința fiilor săi,
Dar permite-n lume răul
Pentru că, prin planul Său
Ne-aduce mai aproape de Sine
Ne oferă, dacă-i cerem, harul său
Să ne facă vrednici de a primi un loc la a Sa bogată masă
Să ne facă mai fericiți în noua noastră Casă
Plecând însă încă de aici, de pe acest pământ,
Plini de speranță și credință
Nu de frica morții și-a uitării,
A pierderii materialismului și-al fantasticului lumii...

Celui ce este Iubire, Salvare, Viață eternă și Scut.
2020? – Da, chiar el, anul perfect să ne trezim...
Nu! deci pe drept cuvânt
Să ne rugăm, să ne trezim, să nu mai simțim frică de mormânt,
Ci foame și sete să fim cu adevărat Fiii