Farmece-n cuvinte

Adesea strecuram într-un caiet
Cuvinte aruncate fără judecată,
Puneam doar frustrări fără pic de regret.
Simțeam cum o vrajă mă-nvăluie îndată.

Se furișă degrabă pe sub nas,
Făcu așa încât să nu remarc
Cum mai trece în mine înc-un ceas,
Secundele erau săgeți într-al ei arc.

Și, când să cred că vraja-i risipită,
Aștern iar gândurile-n foaie.
Și simt cum somnul se dă drept ispită,
Devin o zi de toamnă fără ploaie.

Pustiu în jur, pustiu la mine-n suflet...
Aluzii-n amintiri pierdute regăsesc,
Le răsfoiesc, dar pare infinit.
Ce-aveam odinioară părăsesc.