Nostalgie stranie

Lumina lunii se revarsă pe trotuar
Iar băltoaca pare mai degrabă un lac
În care sar, sperând să pot atinge astrul
Dar, desigur, efortul e-n zadar
Și inima mea de copil se face mică
Privind căsuța întunecată din deal
Care acum pare atât de mică și rece
În bătaia slabă a unui stâlp de iluminat
Căci îmi amintesc cu o nostalgie stranie
Cum urmăream la fereastră soarele
Și razele-i care treceau prin grădină
Și asta e tot ce rămâne; amintirile
Și un gust amar.