Nomen este omen

M-ai rătăcit prin mințile tale
închide ochii
cum să privesc în lumină
dacă nu din obscur?
zboară păsări de toamnă
sunt frânturi de viață
sunt frânturi de moarte
ce văd sunt dorințe oarbe
sunt frânturi de versuri
sunt frânturi de noi
sunt lentile-opace
coliziuni frontale.
Ce vezi sunt copii bolnavi
frânte raze de lumină
ce vezi sunt părinți orfani
ochi în umbră, buze-amare.
N-am să-ți spun pe nume
n-am să-ți spun când plec
aleg pe-ai tăi umeri
piatră să nu fiu
mi-am zidit trupul pe ape
să mă plângi cu dor
peste muguri cade bruma
ochii noștri mor.