Romanță

Morbid, tu, ochiule de piatră,
Cât să dezgropi, din anii seci, priviri străine?
Brutal, tu, inimă deșartă
De ce alegi din clipe vaste doar ruine?
Sentimente pui pe foaie de hârtie
Ce ți se varsă în cerneală de stilou...
Suferința numai ochii tăi o știe,
Of, tu, romanță făr' de ecou!

Pe repeat, te scurgi, din vene sângerânde,
Durere, tu, care te-nfingi tot mai adânc..
Străpungi în cărnuri, adesea tremurânde
Amprente dulci de mâini pribege ascultând.
Tocmai el, suflet osândit,
Divulgă libertate anonimă,
Sigur, ea privește ce-a zidit,
Ea, romanță așa meschină!

Rece pleacă...pleacă orice veste
Că ce a fost și ce mai este va mai fi...
Mințea, iubea...astăzi doar ispitește
Inima ei de muribundă pentru o zi,
Sonor și aspru privește-ntunericul
Nebun... în ochii tăi parcă-ntr-o criză!
Ucide-mă eliminând pericolul,
Of, tu, romanță apocrifă!